/





Studiul translocatiilor primare induse prin recombinarea V(D)J la nivelul locus-ului MYC ce cauzeaza degenerarea maligna a liniei limfoide implicate

Cod proiect: PN-III-P4-ID-PCE-2016-0502

Nr. proiect: 178

Acronim proiect: V(D)JMYC

Domeniu: LS6_6 - Immunogenetics

La nivelul loci-lor imunoglobulinice (IG) in timpul maturarii limfocitelor B se produc fiziologic rupturi dublu catenare de ADN(DSB). Cand aceste DSB sunt cuplate cu alte leziuni ADN similare survenite accidental la alt nivel in genom, simultaneitatea lor poate genera translocatii cromozomiale ce adesea reprezinta schimburi reciproce de segmente codificatoare intre doi cromozomi neomologi. Desi demult aceste translocatii sunt in cazul celulelor B folosite la identificarea lor maligna nici in prezent nu se cunoaste daca ele sunt de fapt cauza transformarii lor sau numai secundare procesului de oncogeneza limfatica. Proiectul nostru adreseaza experimental aceasta intrebare esentiala in oncologia limfoamelor incercand sa "inghete in timp" momentul in care aparitia unor translocatii (MYC/IG) induse, schimba dramatic fenotipul unei celule B purtatoare in cursul dezvoltarii sale. Experimental folosim pentru prima data un procedeu inovativ pentru a induce prin iradiere DSB tintite la nivelul locus-ului MYC(Chr. 8). Prin el vom induce translocatii reciproce intre loci-le IG si MYC la momente cheie pe parcursul dezvoltarii limfocitelor B, atunci cand factorul de transcriere c-MYC dirijeaza genele reglatoare ale ciclului celular(bcl2, bcl6, TCF3, NFkB). Din acest motiv translocatiile IG/MYC sunt frecvent folosite drept biomarkeri de diagnostic ale celor mai temute limfoame B maligne avand prognostic de evolutie negativ si neraspunzand la tratament. Din aceasta categorie fac parte unele din Leucemiile Acute Limfoblastice(B-ALL) si limfoamele B nonhodgkiniene(NHLB), cancere ale caror celule clonale ne vor ghida in studiul nostru prin marker-ii lor de transformare fenotipica. Vom stabili indici corelativi intre fiecare tip de translocatie IG/MYC identificata si severitatea modificarilor fenotipice cauzate in celulele B purtatoare. Aceste corelatii ilustreaza ca model experimental limfoamele amintite iar markerii lor de suprafata ne vor ajuta la studiul tratamentului lor.